Zici sa mergi prin Cismigiu, ca na, e aproape de centru si vrei sa scapi pt cateva ore macar de sunetul cailor putere si de gazul tobelor de esapament, atat cat se poate. Nu trece mult si dai de efectele umane ale “civilizatiei”, asa cum e ea inteleasa pe malurile Dambovitei …
Pozitia tipului imi aduce aminte de o bucatica dintr-un show de Carlin, care era cam asa : “suntem doar niste gorile semi-educate cu sepci de baseball si mitraliere” (citat foarte aproximativ). Si continuam …
… cu unghiul, nenatural , sa-i spunem, al barcii porumbeilor. (”Da-i mai repede din alea!! tu nu vezi ca ne scufundam?!?”).
P.S. Aaa, da, si sa nu uit de gardienii foarte aprigi, stricti si “dupa litera legii” din parcul cu pricina .
Stiu ca multi asteptau posturile astea asa ca o sa incerc sa nu va dezamagesc , povestindu-va despre ziua asta din perspectiva unui.. voluntar. Da, ieri a fost ziua in care am muncit. Muncit, in sensul ca aproape toata ziua am avut excelenta onoare de.. a verifica starea pubelelor din zona si de a interveni in caz de ceva.Nu pot sa va spun cu cata mandrie am purtat tricoul dar mai ales sacii de gunoi . All in all, datorita dinamismului presupus de acest task, am avut ocazia sa vad toate cele patru scene si implicit concertele.
Daca credeati ca organizarea unui evenimet e o treaba simpla, va inselati
amarnic.Inainte de a veni spectatorii, locul colcaia de membri ai staffului, voluntari, cei cu presa si diferiti promoteri. Organizarea a fost bunicica: mancare si bautura din belsug, oameni deschisi la minte si mai ales muzica buna.Asta pentru spectatorii normali; noi, voluntarii nu ne-am ales decat cu apa din belsug, un sandvis, munca si .. muzica buna.Nu pot sa descriu starea in care eram dupa o zi intreaga de muncit si stat in soare, dar ..a meritat .
Alanis Morissette a sustinut concertul in jurul orei 20.30, concert care dupa parerea mea a fost cel mai bun din toata ziua de ieri.A intrat pe scena imbracata absolut normal( blugi si tricou) si timp de o ora si jumatate, nu a existat decat ea . Singurul regret este ca nu eram cand artista a cantat poate cel mai bun cantec al ei, “Ironic”, dar motive obiective de genul debarasarea meselor de farfurii si pahare m-au tinut departe de ultima parte a concertului. Desigur, nu au lipsit micile “incidente” specifice romanesti, care pana la urma sunt sarea si piperul oricarui eveniment de o asemenea anvergura(vezi patratelul negru de pe fata lui Alanis).
Cypress Hill a fost.. Cypress Hill .Nu tineam neaparat sa-l vad pe el, dar eram cu echipa si s-a intamplat.In mare, cred ca i-a placut de publicul de aici- “You, Romanian motherfuckers” cred ca este modul lui de a-si exprima .. bucuria . Ok, nu sunt fan Cypress Hill, dar pentru amatorii genului concertul chiar a meritat .
Cei care ma cunosc stiu ca intrebarile ca “ce-ar fi daca?” sau “ce-ar fi fost daca?” mi se par pierderi de timp si bune doar ca exercitiu de imaginatie, pt cine are nevoie. In cazul asta o sa fac o exceptie …
Ce-ar fi daca Iisus ar candida alaturi de Obama si McCain pt postul celui mai puternic om din lume, presedintele Americii? Lasand la o parte izul de blasfemie pacatoasa pe care-l lasa o asemenea intrebare, incercati totusi sa va imaginati … No luck?
Cam asa s-ar putea descrie aproape fiecare gramajoara la care m-am atasat umil, din motive strict birocratice , vara asta … si nici n-a inceput bine …
Azi a fost randul inscrierii la licenta. Pana acum credeam ca nu-mi plac aglomeratia si “datul din coate”, dar frecventa cu care ma vad obligat sa particip activ la asa ceva ma face sa-mi reconsider parerea. S-ar zice mai degraba ca nu pot sa las o coada buna sa treaca fara sa ma atasez la dansa . Pe o nota mai optimista totusi, oamenii au stat acolo pana cand s-au terminat doritorii, asta in conditiile in care circula zvonul ca la 3 se-nchide usa … o dovada de sacrificiu in folosul comunitatii … oare?
Si ca tot suntem la capitolul asta, azi m-am invrednicit sa descarc niste poze pe care le aveam de mult timp pe telefon si care exprima destul de bine notiunea de “coada la ASE”.
P.S. Scuzati calitatea … 2 MP, de la etaj, prin geam
Nimic impresionant pana acum … doar o coada care iese armonios din cladire, cum altfel decat pe usa din dos?
Uuuuu …. promitator … . Intotdeauna imi place cand coada devine maleabila si face cate-un cot prin mijlocul naturii.
Si iat-o cum se duce, pana hat-departe, pierzandu-se aproape printre copaci si masini si porti.
Personal, vreau doar sa adresez sincere felicitari celor care au participat la aceasta manifestare, pt curajul de care au dat dovada si pt ca mi-au oferit ocazia acestor imagini memorabile . May you never have to go through this again !
Iata cum, in mai putin de 24 de ore, poti sa ai o lucrare de licenta demna de invidiat:
1. Cauti prieten binevoitor care a terminat intr-o promotie precedenta.
2. Il suni, il inviti la un ceai si un biscuite (cu cacao ).
3. Acolo il rogi sa-ti dea si tie (contra cost evident) lucrarea lui de licenta (pentru care, eventual, a primit nota maxima ).
4. Iei lucrarea, ii desfaci coperta, rupi primele pagini (alea dubioase cu numele prietenului) si te prezinti la xerox.
5. Desfaci lucrarea foaie cu foaie si o dai la fotocopiat.
6. Dupa ce obtii primul exemplar (fotocopiat) al noii TALE lucrari de licenta, dai o comanda si pentru coperta, evident cu numele tau.
7. Coperta este gata in minim 24 de ore.
8. Dupa 24 de ore…acum ai si lucrarea de licenta gata. Profesorul coordinator este multumit, prezentarea merge excelent in urma chetei ante-licenta, iar tu iei nota mult dorita. Acum esti si fericit, fiindca ai reusit sa obtii maxim de profit cu minim de resurse. Eficienta demna de orice manual de economie, ca doar exemplarul masculin cu atitudine de mare smecher dar cu diploma de licenta, pe care l-am intalnit azi la xerox tocmai se legase de teoria consumatorului (sau mai exact prietenul/ prietena cu licenta).
P.S.: Cine ma puse sa scriu singura lucrarea? Hm…8 luni vs 24 de ore. Tu ce ai alege?
Eram prin ASE cu Fornetti in mana stanga, stick si Fanta in mana dreapta, basca laptop in poala. Si inspiratia mi-a soptit in ureche: “uita-te pe geam.” Cand colo ce vad ? Masinile din parcare se miscau fara sa aiba sofer ! Am suspectat o combinatie mortala frana de mana netrasa + panta … dar nu. 2 nenea IMPINGEAU la masini. Au impins 5 masini, apoi unul din ei si-a scos masina personala care, evident, nu mai era blocata. Pe urma au impins 3 masini inapoi, a mai facut nenea o manevra cu a lui, au mai impins inca 2 si .. VOILA ! A reusit sa iasa din parcare. Imi aduce aminte de jocul de pe telefon “Muta Cutia” sau anticul Sudokan sau asa ceva.
Adevarul iese la lumina doamnelor si domnilor ! De aia sunt parcarile putine, sa mai faca lumea sport ca prea ducem o viata sedentara. Si sa ne cumparam masini d’alea mici mici mici … se imping muuult mai usor si sunt mai ecologice
1. o piscina gonflabila are din epicentru, adica ala de pe mijloc, o semi d’aia de un metru jumate.
2. daca vrei sa recuperezi bani astepti pana intra tinta in casa, ca asa dezactiveaza singur alarma si nu vin baietii de la paza, ca daca vin se lasa cu urmariri. Pe urma legi ceva de usa de la garaj si o smulgi cu jeepu; iese din perete sigur si pe urma il suni pe ala si garantat da banii.
Aham … să vedem ce aflai io despre licenţă, informaţii culese din experienţa consultărilor cu profesorul meu coordonator. Aşadar profesorul coordonator trebuie să aibă numele trecut sub forma “prenume, nume” pe considerente de “eu nu sunt portarul să-mi treci întâi numele de familie.” Studentul în schimb nu poate să se treacă “Dragoş-Andrei Irimia” ci trebuie să fie “Irimia Dragoş-Andrei”. O să pot să-mi scriu numele începând cu prenumele (ce rime fac) când oi scrie 2-3 cărţi, d’alea mai groase.
La susţinerea licenţei trebuie să avem aplomb dragilor, că asta face diferenţa între lucrări. Şi la cuvântul înainte (care aveţi) nu puteţi trece ca semnătură Autorul, deşi chestia asta mă făcea să mă simt bine. Revin …
Situaţia dată: băiat, student la ASE, intră în sediul facultăţii cu un buchet maaaaare de flori. Este perioada restanţelor şi a înscrierilor pentru licenţă. Mie îmi vin în minte cuvintele: secretară, profesoară.
, sa-i spunem, al barcii porumbeilor. (”Da-i mai repede din alea!! tu nu vezi ca ne scufundam?!?”).
.
. All in all, datorita dinamismului presupus de acest task, am avut ocazia sa vad toate cele patru scene si implicit concertele.
.
krawless
lempereur
hylander1986
larakroft